Caderea dintilor la pisici

Pierderea dintilor la pisici poate avea cauze diferite in functie de varsta si starea de sanatate a pisicii. Pisoii isi pierd dintii de lapte intre 11 si 30 de saptamani si isi dezvolta dintii permanenti pana la 6 luni. Pisicilor adulte le cad dintii din cauza bolilor parodontale, sau a resorbtiei dentare, un proces distructiv care afecteaza 30% pana la 70% dintre pisici.

Anatomia dintelui pisicii

Dintii reprezinta un tesut dur specializat si au trei componente: coroana, gatul (colul) si radacina.

Anatomia dentara a pisicii e asemanatoare cu cea a cainelui, de aceea vom profita si vom adauga cateva informatii si despre dintii cainilor.

Cateva caracteristici importante ale structurii dintelui:

• Coroana, colul si radacina dintelui
• Dentina si smaltul dintelui
• Cementul si jonctiunea cement-smalt
• Cavitatea pulpara si canalul radicular
• Ligamentul parodontal al dintelui felin
• Gingia

Structura dintelui

Smaltul este stratul alb perlat exterior, cel mai dur tesut din corpul pisicii, format in principal din substante anorganice, compozitie 97% cristale de hidroxiapatit si 3% apa, proteine, lipide, carbohidrati. Aceasta structura dura nu se regenereaza daca este deteriorata.

Dentina e asemanatoare osului care inconjoara cavitatea pulpara si formeaza marea parte a structurii dintelui. Ea e hranita de pulpa prin vase mici de sange.

Cementul e un invelis subtire al radacinii si un mediu de fixare. Diferentierea cementului de dentina e dificila de realizat din cauza dimensiunilor sale.

Centrul dintelui contine un material moale numit pulpa, format din vase de sange, tesut nervos, capilare limfatice si tesut conectiv.

Importanta igienei dentare la pisici

Igiena dentara la pisici e o necesitate.

Trebuie sa fim proactivi

Daca pisica nu arata ca o doare ceva nu inseamna ca totul e in regula. Din cauza ca pisicile ascund foarte bine durerea, un instinct ramas de pe vremea in care trebuiau sa supravietuiasca singure in salbaticie, de multe ori devine imposibil sa detectam boala in faza incipienta.

Trebuie sa actionam preventiv, din timp, pentru a evita sa ajungem la tratamente si extractii dureroase si costisitoare.

Nu ignorati halitoza (respiratia urat mirositoare)

Uneori pisicii ii miroase gura. Daca tocmai a mancat peste si ii miroase gura a peste nu e o problema, e ceva normal. Daca insa ii miroase frecvent sau permanent e bine sa ne gandim ca ar putea exista o problema dentara, si nu numai.

Daca pisica are halitoza si saliveaza e foarte probabil sa sufere de gingivita sau resorbtie dentara.

Sangerarea gingiilor nu e intotdeauna o urgenta daca se intampla rar, insa in combinatie cu halitoza si salivarea indica probleme mai grave ce deseori vor necesita extractia dintilor.

Mergeti la veterinar regulat

Nu ne gandim prea des ca ar trebui sa ducem pisica la dentist, insa un control anual poate preveni boli grave scump si dureros de tratat. De cele mai multe ori nu e necesar decat un detartraj, dar acesta facut regulat va imbunatati calitatea vietii pisicii.

Formati-va o rutina

E necesar sa invatati pisica de mica cu curatarea zilnica a dintilor deoarece ca adult va fi mai greu de dresat. Se recomanda sa folositi o bucata de tifon sau un material similar si sa obisnuiti pisica cu curatarea dintilor folosind o pasta de dinti pentru pisici. Puteti pentru inceput sa inmuiati materialul in ulei de peste sau alta mancare pe care pisica o prefera, iar apoi sa faceti incet tranzitia la periute de dinti pentru pisici.

Cea mai buna metoda de a preveni bolile dentare la pisici e curatarea zilnica a dintilor.

Important! Nu utilizati pasta de dinti pentru oameni deoarece aceasta contine fluor, iar fluorul e extrem de toxic pentru pisici.

Stimulati gingiile

Bolile de dinti incep de obicei cu iritatia si inflamatia gingiilor, asa ca nu uitati sa le masati atunci cand va ocupati de igiena dentara a pisicii.

Gingiile trebuie sa aiba culoarea roz pentru a fi sanatoase, nu rosie. Daca sunt rosii si inflamate indica o problema. Prin masaj veti accelera vindecarea si veti intari gingiile.

Nu ignorati semnele

Bolile dentare au fost corelate cu boli de inima, rinichi, si alte probleme de sanatate in organism.

Inflamatiile si infectiile, cariile adanci, introduc bacterii in fluxul sanguin, iar acestea ajungand la inima pot cauza ingustarea si pierderea elasticitatii arterelor prin depunerea placii pe peretii arteriali.

Mai multe in Bolile de dinti si relatia lor cu boli sistemice la animalele de companie.

Cum iti poti da seama ca pisica are dureri de dinti

Pisicile exteriorizeaza durerea in multe moduri, in functie de intensitatea ei si de personalitatea pisicii. In unele cazuri pot sa nu o arate deloc, ascunderea durerii fiind o caracteristica generala a pisicilor nascuta din instinctul de supravietuire. Pisica e in acelasi timp pradator pentru animale mai mici decat ea si prada pentru altele mai mari, iar daca ar arata durere nu ar face decat sa il anunte pe pradator ca e slaba.

Pentru o pisica de casa acest instinct e insa in defavoarea ei, facand dificila diagnosticarea prematura a diverselor boli cu care se poate confrunta. Cand e vorba de durerile de dinti, e posibil ca unele pisici sa nu le arate decat la un consult veterinar in care tehnicianul veterinar aplica intentionat presiune in jurul radacinii dintelui.

Daca insa pisica isi exteriorizeaza durerea si acasa, o serie de semne trebuie urmarite:

• dezinteres pentru hrana uscata
• dezinteres pentru snacksuri dure si uscate
• agresivitate
• mesteca mai incet decat de obicei
• ii cade mancarea din gura in timp ce mesteca
• salivare excesiva
• duce laba la gura
• refuza sa i se atinga fata sau gura

Oricare din acestea poate indica o problema dentara, insa mai trebuie urmarita si halitoza, daca exista dinti slabiti, sau umflaturi ale botului. Una din cele mai dureroase conditii pentru pisica e resorbtia dentara.

NU le dati pisicilor medicamente pentru durere fara a le duce mai intai la veterinar. Pisicile au metabolismul diferit de oameni si chiar de caini, iar analgezicele pot fi extrem de toxice daca nu sunt specific pentru pisici. Pana la vizita la veterinar hraniti pisica cu hrana umeda.

Respiratia urat mirositoare – halitoza

Pentru o pisica nu e intotdeauna o problema daca are o respiratie mai urat mirositoare, insa peste o anumita limita probabil indica o problema reala.

Cauze si tratament

1. Parodontoza

Fiind cea mai des intalnita cauza a halitozei, parodontoza reprezinta infectia elementelor din cavitatea bucala ca urmare a acumularii placii bacteriene. Placa bacteriana se acumuleaza pe dinte si irita gingia, iar daca nu e tratata infecteaza osul ce sustine dintele. In doar cateva zile placa se mineralizeaza si se intareste transformandu-se in tartru, o suprafata dura ce favorizeaza acumularea a si mai multa placa bacteriana.

Aceasta boala parondontala duce la pierderea dintilor, gingii sangerande, durere si alte probleme. In faze incipiente poate fi tinuta in frau prin detartraj si o igiena orala impecabila, insa mai tarziu devine necesara extractia dintilor afectati.

2. Stomatita Limfoplasmocitara

In unele cazuri respiratia urat mirositate e cauzata de stomatita limfoplasmocitara asociata cu diversi virusi felini ca FCV si FeLV, si cu bartoneloza. Bartoneloza reprezinta infectia cu o bacterie din genul Bartonella, din care se cunosc momentan 22 de specii, 3 avand ca rezervor principal pisica domestica: B. henselae, B. clarridgeiae, B. koehlerae. Mai de interes e Bartonella henselae deoarece pisica poate transmite aceasta bacterie la oameni prin zgarietura.

Tratamentul consta in curatarea si foarte probabil extractia dintilor, in combinatie cu administrarea de antibiotice.

Pisicile cu calcivirus pot suferi si de infectii are aparatului respirator, scurgeri oculare sau ulceratii ale limbii impreuna cu gingivita si stomatita. Calcivirusul felin (FCV) este un virus foarte usor transmisibil intre pisici si de aceea e important sa fiti la zi cu schemele de vaccinare.

3. Cancerul oral (bucal)

Cancerul oral reprezinta una din cauzele halitozei la pisici, tumorile fiind predispuse infectiei.

Din pacate, din momentul in care sunt descoperite carcinomurile cu celule scuamoase rezultatul e final pentru pisica, durata de viata fiind intre 2 si 6 luni.

4. Boli renale

Uneori respiratia urat mirositoare are alta sursa decat gura. Daca mirosul e de amoniac sau urina e posibil sa indice o insuficienta renala, boala destul de des intalnita la pisicile ce trec de 8 ani. Acestea vor prezenta insa si alte simptome, vor fi letargice, vor pierde in greutate, vor bea mai multa apa si vor urina mai des.

Analizarea urinei poate arata o acumulare de toxine ca urmare a pierderii functiilor rinichilor, e bine ca problemele la rinichi sa fie diagnosticate si tratate cand mai devreme.

5. Diabetul

Diabetul poate da un miros fructat respiratiei pisicii si vine la pachet cu pierdere de greutate si urinare frecventa, in timp ce pisica mananca si bea mai mult decat inainte. Diabetul e tinut sub control initial prin dieta iar daca avanseaza cu insulina.

6. Afectiuni hepatice

Cand ficatul e afectat pisica nu va avea doar halitoza, ci si alte simptome. Albul ochilor, pielea de pe urechi si gingiile se vor ingalbeni. Va fi letargica, fara apetit, cu prezenta vomei si a diareei, va bea mai multa apa si va urina mai des decat de obicei. Tratamentul e specific diagnosticului pus de medicul veterinar.

Gingivita

Gingivita reprezinta inflamatia gingiei pisicii. Gingiile devin rosii, iritate, inflamate, si isi pierd functia normala.

Cauze

Gingia e supusa la mai multi factori de stres, inclusiv substante iritante, alergeni, bacterii sau substante abrazive din hrana. In general sistemul imunitar face fata acestor factori si mentine gingiile si mucoasa bucala sanatoase, insa in unele cazuri pot aparea probleme:

• un raspuns imun slab poate permite patogenilor sa prolifereze, cauzand inflamatie
• un sistem imunitar hiperactiv poate provoca inflamatie ca raspuns la un stimul de altfel inofensiv

O cauza primara pentru gingivita e deseori dificil de stabilit, insa exista cateva posibile cauze ce sunt luate in considerare:

• Infectiile bacteriene – Deseori in gura pisicilor cu gingivita sunt prezente si bacterii patogene. Acestea ar putea reprezenta o cauza, dar si o complicatie secundara a bolii, agravand ceea ce era initial o forma usoara de gingivita cauzata de altceva.
• Infectiile virale – Calcivirusul felin (FCV) reprezinta una din cauzele principale ale gingivitei la pisici, iar uneori e implicat si Virusul herpes felin (FHV). Alte doua virusuri ce ar putea fi implicate, dar fara a se cunoaste cu exactitate rolul lor, sunt Virusul leucemiei feline (FeLV) si Virusul imunodeficientei feline (FIV), acestea afectand mai degraba sistemul imunitar al pisicii, nefiind corelate direct cu inflamatia gingivala.
• Bolile imune – Inflamatia mucoasei cavitatii orale poate uneori reprezenta o boala imunomediata sau autoimuna, o reactie exagerata a sistemului imunitar la stresori normali cum sunt bacteriile si toxinele acumulate in placa bacteriana. Igiena dentara precara creeaza predispozitie pentru aparitia gingivitei.
• Alte cauze specifice – Inflamatia mucoasei poate fi cauzata de o serie de alte cauze, incluzand iritarea fizica (de la materiale iritante sau plante), probleme metabolice precursoare ale bolilor sistemice (insuficienta renala, azotemie), si insuficienta sistemului imunitar (avand cauza boli genetice ale unor rase ca Persana si Abyssiana), sau probleme sistemice ca diabetul, cancerul sau chimioterapia.

Simptome

Semnele clinice includ respiratia urat mirositoare (halitoza), dificultati de hranire (disfagia), apetit redus, salivare, sangerare din gura, dusul labutei la gura, durere orala (in timpul examinarii gurii), scaderea in greutate, si in general un aspect neingrijit (deoarece nu se mai spala cum trebuie). Ganglionii limfatici sub-mandibulari pot fi inflamati (limfadenopatie).

Boala e des intalnita la pisicile senioare, insa la rase ca Maine Coon, Siameza, Persana ori Abyssiana apare si gingivita juvenila la exemplare mai tinere de 3 ani.

Tratament

Tratamentul va fi stabilit doar dupa ce pisica e vazuta de un veterinar si sunt identificate corect cauzele. Diagnosticarea poate necesita radiografierea dintilor pentru a le evaluea starea de sanatate si a identifica posibile leziuni la radacina.

De obicei e necesar un detartraj, iar acesta se face sub anestezie generala. Uneori e necesara extractia dintilor problematici, iar in cazurile severe pot fi extrasi toti dintii din gura pisicii. Desi pare o solutie radicala, inflamatia gingiei relativa la placa bacteriana de pe dinti va disparea odata cu extractia lor.

Daca exista o componenta bacteriana patologica activa se vor indica si antibiotice, de obicei Clindamicina, Amoxicilina, Doxicilina sau Metronidazol, dar antibioticul va fi ales de catre veterinar in functie de situatie deoarece acestea nu au efecte identice.

Corticosteroizii sunt prescrisi uneori pentru reducerea inflamatiei, dar numai daca considera necesar veterinarul. Pentru inflamatii se mai utilizeaza si antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), iar uneori Ciclosporina ca imunosupresor. Pe sistemul imunitar se mai foloseste interferon omega oral sau injectabil.

Alte posibile tratamente sunt terapia cu laser CO2, lactoferina aplicata pe gingii, si terapia cu celule stem.

Boala parodontala – parodontoza

Parodontoza reprezinta o afectiune a aparatului de sustinere a dintilor in oasele maxilare, a parodontiului.

Exista doua forme principale de boala parodontala: gingivita si parodontoza. Gingivita e prima etapa in aparitia parodontozei, ea apare ca urmare a secretiilor acide si a toxinelor secretate la nivelul placii bacteriene. Acestea au un efect iritant si deci provoaca inflamatie, ceea ce numim gingivita. Cand inflamatia se transforma in infectie si se extinde de la gingii la structura osoasa a dintelui si catre structurile ligamentare se poate considera ca stagiu primar al parodontozei.

In ciuda acestui fapt, nu poate gingivitele evolueaza spre parodontoza.

Cauze

De cele mai multe ori, parodontoza apare dupa o gingivita ignorata si netratata. Placa bacteriana creste pe dinte iritand gingia, ligamentul parodontal pierde colagen si are loc distrugerea osului alveolar, slabind prinderea dintelui. Cauza principala a gingivitei si a progresiei in parodontoza e lipsa igienei orale.

Alti factori important de stiut sunt:

• Infectiile virale – Calcivirusul felin (FCV) reprezinta una din cauzele principale ale gingivitei la pisici, iar uneori e implicat si Virusul herpes felin (FHV). Alte doua virusuri ce ar putea fi implicate, dar fara a se cunoaste cu exactitate rolul lor, sunt Virusul leucemiei feline (FeLV) si Virusul imunodeficientei feline (FIV), acestea afectand mai degraba sistemul imunitar al pisicii, nefiind corelate direct cu inflamatia gingivala.
• Alinierea incorecta a dintilor – o pozitionare anormala a dintilor, aglomerarea lor, va face mai probabila acumularea placii bacteriene.
• Genetica – In unele situatii se ajunge la parodontoza chiar daca este respectata cu strictete igiena orala, unele pisici fiind predispuse genetic la boli dentare.
• Resorbtia dentara – aceasta boala reprezentata de leziuni de forma cavitatilor in gura pisicii duce la aparitia gingivitei in jurule dintilor.
• Bolile imune – Inflamatia mucoasei cavitatii orale poate uneori reprezenta o boala imuno-mediata sau autoimuna, o reactie exagerata a sistemului imunitar la stresori normali cum sunt bacteriile si toxinele acumulate in placa bacteriana.

Tratament

Tratamentul depinde de etapa in care se afla boala. Pentru gingivite fara pierdere de os vor fi de ajutor detartrajele in care se curata placa bacteriana de pe dinte inclusiv sub gingie.

Daca se observa pierderea structurilor de sustinere a dintelui procesul e ireversibil iar veterinarul va opta pentru una din urmatoarele solutii:

• aplicarea de antibiotice sub gingie
• tratamente de canal
• extractie

Stomatita

Stomatita reprezinta inflamatia mucoasei din cavitatea bucala, cu roseala, durere si pierderea functiilor normale.

Stomatita e de obicei o boala cronica ce incepe de la gingii si se extinde in timp la alte parti din mucoasa bucala. De aceea este uneori numita gingivostomatita cronica felina, insemnand inflamatia pe termen lung a gingiilor si gurii.

De obicei e insotita si de inflamarea mucoasei orale caudala (partea din spatele gurii, dupa premolari si molari) si de faringita (inflamarea faringelui).

Toate aceste conditii ii provoaca un disconfort pisicii.

Cauze

Mucoasa gurii intra in contact cu mai multe substante iritante si cu potentiali alergeni, dar si cu substante abrazive din mancare sau alte obiecte cum sunt jucariile. Toate acestea pot provoca inflamatia mucoasei.

In mod normal organismul face fata tuturor acestor elemente fara probleme, mentinand mucoasa sanatoasa, insa anumiti factori pot influenta reactia lui:

• un raspuns imun slab poate permite patogenilor (bacterii sau virusi) sa prolifereze, cauzand nivele ridicate de inflamatie
• un sistem imunitar hiperactiv poate provoca inflamatie ca raspuns la un stimul de altfel inofensiv

Nu s-a stabilit inca o cauza comuna pentru cazurile de stomatita, insa exista cateva lucruri ce stim ca contribuie:

• Infectiile bacteriene – Deseori in gura pisicilor cu stomatita sunt prezente si bacterii patogene. Acestea ar putea reprezenta o cauza, dar si o complicatie secundara a bolii, agravand ceea ce era initial o forma usoara de inflamatie cauzata de altceva.
• Infectiile virale – Calcivirusul felin (FCV) reprezinta una din cauzele principale ale stomatitei la pisici, iar uneori e implicat si Virusul herpes felin (FHV). Alte doua virusuri ce ar putea fi implicate, dar fara a se cunoaste cu exactitate rolul lor, sunt Virusul leucemiei feline (FeLV) si Virusul imunodeficientei feline (FIV), acestea afectand mai degraba sistemul imunitar al pisicii, nefiind corelate direct cu inflamatia mucoasei orale.
• Bolile imune – Inflamatia mucoasei cavitatii orale poate uneori reprezenta o boala imunomediata sau autoimuna, o reactie exagerata a sistemului imunitar la stresori normali cum sunt bacteriile si toxinele acumulate in placa bacteriana. Placa bacteriana e o pelicula formata din mancare descompusa si mucus ce apare pe dinte si in timp, daca nu e inlaturata, se mineralizeaza transformandu-se in tartru sau calculi. Aceasta formatiune, odata aparuta, faciliteaza acumularea altor bacterii si toxine, agravand problema. Igiena dentara precara creeaza predispozitie pentru aparitia gingivitei.
• Alte cauze specifice – Inflamatia mucoasei poate fi cauzata de o serie de alte cauze, incluzand iritarea fizica (de la materiale iritante sau plante), probleme metabolice precursoare ale bolilor sistemice (insuficienta renala, azotemie), si insuficienta sistemului imunitar.

Simptome

Semnele clinice ale stomatitei includ respiratia urat mirositoare (halitoza), dificultati de hranire (disfagia), apetit redus, salivare, sangerare din gura, dusul labutei la gura, durere orala (in timpul examinarii gurii), scaderea in greutate, si in general un aspect neingrijit (deoarece nu se mai spala cum trebuie). La inspectie tesutul oral ce captuseste gura va fi rosu, umflat si dureros, cu posibile ulceratii.

Ganglionii limfatici sub-mandibulari pot fi inflamati (limfadenopatie).

Problema e mai des intalnita la pisicile senioare, insa la rase ca Maine Coon, Siameza, Persana ori Abyssiana apare si stomatita juvenila la exemplare mai tinere de 3 ani.

Tratament

Tratamentul pentru stomatita este similar cu cel pentru gingivita.

Resorbtia dentara

Resorbtia dentara reprezinta o problema frecvent intalnita la pisici, afectand intre 30-60% din populatie.

Distrugerea dintelui e provocata de pierderea dentinei – tesutul dur care alcatuieste cea mai mare parte a dintelui si e acoperit de smalt. Structurile vitale se uzeaza si expun cavitatea pulpara de dedesubt unde sunt prezente vasele de sange si nervii dentari. Poate aparea la radacina, pe coroana, sau pe ambele structuri.

Cele doua tipuri de resorbtie dentara la pisici sunt:

• Resorbtia coroanei – implica distrugerea coroanei, deseori prezentand un defect vizibil al dintelui. Radacina ramane relativ normala, cu ligament parodontal vizibil pe radiografie. Unele cazuri se prezinta cu coroana fracturata si radacina ramasa in os.
• Resorbtia radacinii -implica leziuni pe radacina. Radiografia va arata radacina cum migreaza in os. Se mai numeste si resorbtie radiculara de inlocuire.

Leziunile de pe coroana vizibile la suprafata pot fi extrem de dureroase si vor provoca un disconfort serios pisicii. Cele de pe radacina sunt considerate nedureroase si nu sunt vizibile decat la radiografie.

Primii dinti afectati sunt de obicei premolarii de pe mandibula inferioara, insa progresia resorbtiei e diferita pentru fiecare pisica.

Cauze ale resorbtiei dentare la pisici

Cauzele raman deocamdata necunoscute, insa exista cateva ipoteze:

• parodontoza
• nivelele de vitamina D in mancare
• abfractia dentara – pierderea structurilor dentare cauzata de forte masticatorii excesive
• inflamarea testutului moale din gura
• imbatranirea

Nu exista dovezi clare pentru niciuna din aceste ipoteze, insa e plauzibil ca inaintarea in varsta predispune pisicile la resorbtie, iar o pisica ce are deja o astfel de leziune va dezvolta in timp si altele.

Simptome

Resorbtia dentara poate fi extrem de dureroasa iar pisicile afectate pot prezenta semne de disconfort, mai ales cand mananca. Supravegheati-va atent pisica pentru semne precum:

• salivarea excesiva
• mestecarea pe o singura parte
• mieunat in timp ce manca
• fuga de mancare
• clantanitul dintilor
• sange picurand din gura, sau sange in saliva
• intreruperea auto ingrijirii

Oricare din semnele de mai sus poate indica o problema. Pisicile au tendinta de a nu arata durerea, asa ca trebuie urmarite orice schimbari comportamentale apar.

Tratament

In momentul de fata singurul tratament pentru resorbtia dentara la pisici este extractia chirurgicala a dintelui. Antibioticele si analgezicele pot oferi un moment de respiro, insa dintele nu mai poate fi salvat.

Pentru leziunile la coroana se practica extractia intregului dinte, daca pe radiografie nu se vede ca ar fi afectata si radacina.

Pentru leziunile radacinii unde radiografia arata ca radacina e absorbita in os se poate efectua o amputare a coroanei. Aceasta implica extragerea coroanei, partea de deasupra gingei, lasand radacina la locul ei deoarece ea dispare si se pierde deja in os. Pentru asta trebuie confirmat prin radiografie ca radacina e afectata de absorbtie.

Daca pisica nu mananca dupa extractie s-ar putea ca durerea post-operatorie sa fie in continuare prea mare, discutati acest lucru cu veterinarul pentru a corecta analgezicele.

Traume orale sau dinti fracturati

Dintii crapati sau fracturati la pisici sunt o consecinta a pierderii integritatii dintelui ca urmare a unor traume, boli sau alte probleme de sanatate. Aceste fracturi pot provoca disconfort si potentiale complicatii daca nu sunt tratate.

Simptome

Identificarea dintilor fracturati e problematica deoarece pisicile sunt experte in ascunderea durerii. Cu toate acestea, putem urmari unele semne subtile ce pot sugera ca pisica are unul sau mai multi dinti crapati.

• Modificarea obiceiurilor de mancare – dintii fracturati vor provoca de cele mai multe ori disconfort la mestecare, fortand pisica sa isi schimbe stilul in care mananca. Aceasta schimbare se poate manifesta prin scaderea apetitului, dificultati la mestecare, sau o preferinta mai mare pentru hrana umeda.
• Duce laba la gura – daca are dinti fracturati e posibil sa duca frecvent laba la gura, sau sa arate sensibilitate ridicata in zona gurii.
• Salivatie excesiva – reprezinta o indicatie a mai multor posibile probleme in care cavitatea bucala, printre care si dinti fracturati.
• Respiratie urat mirositoare – daca aceasta persista poate indica o infectie a dintelui
• Modificari comportamentale – cel mai frecvent o pisica va deveni mai agresiva fata de persoanele din jur, si in acelasi timp mai retrasa, evitand pe cat posibil contactul.
• Gingii inflamate – dincolo de alte posibile cauze, gingiile inflamate pot fi provocate si de fracturile din dinti care le irita.

Aceste semne ca pisica are dintii fracturati pot indica si alte boli orale ca resorbtia sau infectiile la radacina. Uneori umflatura aparuta e pe partea opusa dintelui cu probleme. Pentru o diagnosticare corecta trebuie apelat la veterinar.

De ce se rup dintii si cum putem preveni

Fracturile dentare pot avea mai multe cauze, fiecare asociata cu un element specific.

• Traume – Acestea sunt reprezentate de impact fizic, accidente, caderi de la inaltime, chiar si o joaca mai agresiva poate rezulta intr-un dinte fracturat.
• Probleme dentare – Parodontoza si alte boli din cavitatea bucala pot compromite structura dintelui facandu-l susceptibil la fracturare. Parodontoza, in special, provoaca inflamatie si pierderea structurilor de sustinere a dintilor in alveole, ducand la instabilitate. Cariile dentare erodeaza structura dintelui.
• Obiecte dure – Pisica isi poate fractura dintii si mestecand obiecte dure, jucarii, pietre, sau oase, punand presiune excesiva pe dinti.
• Varsta si uzura dintilor – Odata cu inaintarea in varsta dintii pisicii se uzeaza, la fel ca ai oamenilor. Pisicile senioare vor avea smaltul mai slabit, dar si o incidenta mai mare a altor probleme orale ce vin odata cu varsta.
• Boli sau anomalii – Bolile si anomaliile specific orale, cum ar fi malformatiile dentare, pot compromite structura dintelui, creand predispozitie la fractura.
• Factori genetici – Unele pisici si unele rase sunt predispuse genetic la a avea fracturi dentare.

E important de retinut ca o fractura poate aparea in urma unei combinatii de factori.

Pentru a reduce incidenta si a mitiga riscurile se pot urma cativa pasi:

• Inspectii frecvente – Pisica trebuie dusa regulat la veterinar pentru a detecta in faza incipienta posibilele probleme dentare pe care le-ar putea avea. Numai veterinarul detine tehnica necesara pentru a identifica aceste probleme in timp util.
• Rutina de igiena dentara – Pisica trebuie introdusa unei rutine zilnice in care sa i se spele dintii cu periuta si pasta de dinti speciale pentru pisici. Daca nu zilnic macar de cateva ori pe saptamana. Acest lucru va ajuta la eliminarea placii bacteriene si va preveni acumularea tartrului pe dinti.
• Dieta – Multi veterinari vor recomanda hrana uscata pentru curatarea dintilor, insa nu exista niciun studiu obiectiv care sa ii dovedeasca eficienta in detrimentul hranei umede. Ce trebuie sa faceti e sa va asigurati ca pisica are parte de o dieta echilibrata ce ii sustine sistemul imunitar sanatos si puternic.
• Evitati jucariile tari – Din motive evidente. Urmariti comportamentul pisicii in relatie cu jucariile si eliminati-le pe cele tari daca observati ca insista cu ele.
• Urgente veterinare – Orice problema dentara observati poate fi o urgenta, mai ales daca apar modificari comportamentale. Detectarea prematura a acestor boli poate face diferenta intre un detartraj sau extractia dintilor.

Tinand cont de aceste cateva indicatii puteti reduce riscul fracturilor de dinti si chiar imbunatati sanatatea dentara.

Intrebari frecvente

Poate fi salvata radacina unui dinte fracturat? In cele mai multe cazuri nu, tratamentul pentru dinti fracturati constand in extractia totala a acelor dinti pentru a preveni alte probleme si a elimina durerea.

Cat costa sa scoti un dinte la pisica? Depinde de cabinetul veterinar pentru care optati, recomandam sa sunati la mai multe cabinete din localitatea dvs sa intrebati tarifele. Extractiile se fac sub anestezie generala.

Dintii de pisica cresc la loc? Nu, la fel ca la oameni, odata spart sau rupt un dinte nu mai creste inapoi.

Dintii rupti dor? Dintii rupti dor foarte tare, la fel de tare pe cat ne dor pe noi. Un dinte fracturat poate expune radacina si nervii, provocand sensibilitate, disconfort si multa durere. Singura diferenta e ca pisicile ascund instinctiv durerea si e posibil sa o arate doar cand e extrem de puternica.

Care dinti se rup cel mai frecvent la pisici? Caninii superiori (coltii) si premolarii patru maxilari si molarii unu mandibulari sunt dintii fracturati cel mai des la pisici din cauza traumelor.

Ce fac daca si-a rupt pisica dintele? Programati imediat o vizita la veterinar pentru a stabili urmatorii pasi. Nu atingeti gura sau bucata ramasa din dinte.

Care e cauza fracturilor de coroana? Fracturile de coroana apar in urma traumelor cum sunt cazaturile de la inaltime, bataile cu alte animale, accidente sau loviri. Forta extrema aplicata pe dinte poate provoca fracturarea coroanei, dar fractura si sa se extinda in adancime in structura dintelui.

Cum se trateaza fracturile dentare la pisici? Veterinarul va decide daca se poate inchide fractura coroanei sau daca trebuie extras intreg dintele.

Cum mentii sanatatea dintilor pisicii

Uneori e inevitabil ca pisica sa dezvolte probleme dentare deoarece nu o putem supraveghea tot timpul sa urmarim ce baga in gura, in ce musca, iar predispozitia genetica nu are deocamdata tratament. Insa cu putin efort avem sanse sa reducem riscurile.

Importanta periajului

Aproape toate pisicile dezvolta parodontoza dupa varsta de 3-4 ani, incepand cu aparitia gingivitei.

Placa bacteriana intra in contact cu gingia si o irita provocand inflamatie. Daca placa nu e inlaturata frecvent prin periaj ea se intareste si se transforma in tartru. Rezultatul final al acestui ciclu este extractia dentara, de cele mai multe ori a tuturor dintilor din gura.

Placa bacteriana se depunde zilnic pe dinti, la fel ca la oameni, si ar trebui inlaturata zilnic prin periaj. Insa din cauza dificultatilor periajului la pisici exista o recomandare minima pentru periaj de trei ori pe saptamana. Puii sunt cel mai usor de obisnuit cu acest proces, dar nici pisicile adulte nu sunt imposibil de dresat.

Sfaturi periaj dentar pisici

Pentru a reusi performanta de a spala pe dinti pisica de cel putin 3 ori pe saptamana, daca nu zilnic, e absolut necesar ca activitatea sa fie una placuta pentru ea. Avem cateva indicatii in acest sens:

• Alegeti o locatie placuta si o perioada a zilei in care pisica e mai linistita. O camera relativ mai mica in care puteti pune pe o masa o patura sau un prosop, sau tineti pisica in brate.
• Inmuiati un betisor de urechi in apa de pe o conserva de ton. Desigur ca acea apa nu are nicio proprietate in igiena dentara, insa ajuta la crearea unei asocieri pozitive intre ton si periaj, daca pisicii ii place gustul pestelui.
• Inclinati-i capul la 45 de grade si ridicati usor buzele. Gura poate ramane inchisa.
• Frecati usor betisorul pe marginea gingiilor, acolo unde gingia intalneste dintele. Aceasta e zona in care apare si se acumuleaza placa bacteriana si e zona care trebuie curatata.
• Pentru primele zile nu insistati prea mult, e suficient sa curatati cativa dinti, nu toti, mai ales daca pisica e agitata si isi pierde repede rabdarea.
• Dupa ce se obisnuieste cu betisorul puteti trece la inlocuirea lui cu o periuta speciala pentru dintii pisicii.

Periuta de dinti pentru pisici

Exista mai multe tipuri de periute de dinti pentru pisici, cu maner inclinat, micute pentru a incapea in gura pisicii, sau din material textil, facute sa intre pe varful degetului pentru mai multa precizie.

In unele cazuri puteti folosi si o periuta de dinti pentru copii, cu perii moi.

Puteti discuta aceste detalii si cu veterinarul, insa ce conteaza cel mai mult e sa curatati cu grija si atentie ca sa nu raniti gingia.

Pasta de dinti pentru pisici

Niciodata pasta de dinti destinata uzului uman! Pastele de dinti folosite de noi contin fluor, iar fluorul e toxic pentru pisici chiar in cantitati mici. Simptomele pentru intoxicatii usoare apar la cateva ore de la ingerare si se prezinta cu voma si diaree, insa cantitatile mai mari de fluor pot provoca insuficienta renala.

O alta metoda folosita de oameni e spalatul dintilor cu bicarbonat de sodiu, care odata ingerat de catre pisica ii va provoca un dezechilibru in tractul digestiv si in PH-ul acidului din stomac.

Incercati mai multe paste de dinti pentru pisici din magazine si ramaneti cu cea care pare sa o prefere pisica dvs.